Joi, 10 Septembrie 2020
„Unicul dor al vieții mele fiind ca să-mi văd Națiunea mea fericită...”
Avram Iancu
E toamnă, cade bruma de acum
Și frunza din goruni e supărată,
Nu moare Iancu, nu mai are cum,
Nici nu cred că a murit vreodată!
La Țebea geme vântul sus pe deal
Și Arieșul murmură cu jale,
Un fluier plânge doar peste Ardeal
Și lacrimile lui se-aștern pe cale...
Ce Unic Dor și la ce bun să-l spui?
Se înfioară Leagănul sub grindă,
Ci Iancu e bolnav și „boala” lui
Aș vrea pe toți românii să-i cuprindă...
Copil fiind, cu Iancu împreună
Acolo-n Munții lui am suferit,
Orânduiala vremii nu e bună,
Iar Neamul de acum nu-i fericit!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu