Stă nimicnicia prea zilnic să-mi
repete,
Iar clipa îmi aduce aceleași acuzări:
Se va alege praful din tot
ce-ai scris, poete
Și vântul o să-l ducă în cele
patru zări...
Cuvintele acestea pe suflet nu
m-apasă,
Respir, ca fiecare și scriu ce
mi se spune!
Ascult deșertăciunea deșartă
și nu-mi pasă,
Soarele, doar la vreme răsare
și apune,
Dar nu precum vor unii,
vremelnicia doare!
Poemul, ca un lujer, nu își
îndoaie tija,
De săvârșit „lucrarea” nu-i
nimenea în stare,
Iar mâine ce-o să fie? Să-i
poarte alții grija...
Duminică, 3 Decembrie 2023
Din volumul Poeme neterminate, în curs de pregătire...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu