„Dumnezeu s-a-nchis în sine ...”
V. P.
Grea, precum Singurătatea
nicio suferință nu-i!
„Să nu fie Omul singur!”
Doamne, ce oftat înalt!
Dumnezeu nu se închide
niciodată-n Sinea Lui,
El este mereu în tine și în ea
și-n celălalt...
Când cuprins de-amărăciune din
ființa ta prea tristă
Omule, ce treci prin viață,
între rugă și insultă,
Dacă-L strigi și nu-ți
răspunde să nu spui că nu există,
Dumnezeu, cuprins de milă de
oriunde El te-ascultă!
De jigniri și de blesteme să
nu faci nicicând risipă
Și ajuns la disperare nu-L
blama-ndemnat de cine?
Spune-n cerul gurii tale:
„treacă și această clipă!”
El, Răspunsul, niciodată nu-l
vei ști atunci când vine;
Dumnezeu nu se închide-n Sinea
Lui de crisalidă,
Pe pământul plin de patimi, de
gunoaie și noroi
În zadar încearcă unii din
Scriptură să-L ucidă,
Duhul, Cel Atotputernic, este
pururi peste noi...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu