Kuppenheim,
Baden-Württemberg
14
Ianuarie 2020
Știu,
sunt împăcat cu gândul, precum soarele cu luna,
Omul,
cât e om sub ele va fura întotdeauna,
Nu se
satură flămândul cu ce i-a dat Dumnezeu,
Ci
râvnește la ce are cel din preajma lui mereu!
Din
ce șarpele-i întinde niciodată nu refuză
Și
de partea lui își trage peste turtă-aceeași spuză,
Nu
are nicicând odihnă și în viață tot adună
Zi și
noapte-n orice clipă, fie vreme rea sau bună,
Precum
râurile-n Mare de pe prundul lor nisipul,
Și
de-atâta...bogăție nici nu își mai vede chipul,
Dintre
toți bogații lumii nu-i port nimănuia ură,
Dar
de când mă știu în viață nu-l suport pe cel ce fură!
Ce
hambare? Ce palate? Sunt un om liber sub stele
Nu
mă plâng că n-am de toate, dar sunt mulțumit cu ele,
Poate
nu întotdeauna câte-mi sunt de trebuință,
Celor
ce-mi râvniți avutul-sunt bogat întru ființă!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu