Îngerii din cer colindă
Și cu ei și Moș Crăciun,
Nu e om să nu-l cuprindă
Bucuria din Ajun!
Nimenea să nu se-ascundă
Și în lutul efemer
Duhul ei să vă pătrundă
Până-n ultimul ungher!
Vrajba dintre voi să piară,
Și în sufletele voastre
Azi Colindul se pogoară
Din tăriile albastre!
Lăsați grijile deoparte
Și cu gând curat și bun
Fiecare om să poarte
Chipul blândului Crăciun;
Nu-i colindă mai frumoasă,
O, ce Veste pe pământ!
La noapte în orice casă
Se va naște Pruncul Sfânt!
Frați români și alte nații
Câte-or fi pe lumea toată,
Cu credință așteptați-i
Nașterea cea minunată!
Am ajuns Ajunul...
Nu se gată vremea, încă mai trăiesc
Până când pe lume vor mai fi cuvinte,
Am ajuns Ajunul, vin să-Ți mulțumesc
Pentru toată ziua, Bunule Părinte!
Sufletul din mine-i ca un stup de-albine,
Știu că Tu ești matca și el recunoaște
Precum albinarul, care crede-n Tine
Și în Fiul care în curând se naște!
M-a trezit azi-noapte un copil plângând,
Și acum Colindul inima-l ascultă
În genunchi pe piatra Muntelui din gând,
Ne alină, Doamne, suferința multă!
Vindecă-mi vederea tristă de sub pleoape,
Dă-ne bucuria Vieții, cea dintâi,
Am ajuns Ajunul, Ziua Lui e-aproape,
Nașterea ne fie pururi căpătâi!
Încă lumea-i împărțită...
Încă lumea-i împărțită în creștini și în atei
Și așa a fost, desigur, de la începutul ei,
Când Dumnezeu făcea omul, soarele pe cer și luna
De pe margini nefârtatul glăsuia întotdeauna
Că „lucrarea” nu e bună și acum cu-același zel
Peste tot își vâră coada blestematul de mișel
Și oriunde se adună doi români să-și spună dorul
Vine el, cum vine vara, tulburat pe Munte norul
Și despică fulgerată liniștea din cer în două,
Încă lumea-i împărțită în cea veche și-n cea nouă,
Pentru unii El se naște, pentru alții nici n-a fost,
Fie-le la toți Lumina cel mai sigur adăpost,
Nimănuia să nu-i fie inima din piept înfrântă,
Să se bucure deodată toți de Ziua Lui cea sfântă,
Adevărul este Unul și minciuni mai multe sunt,
Dumnezeu Este Același pretutindeni pe pământ!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu