Cutremurul din Duh...

 

„În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ...”

Apocalipsa

 

Mi se cutremură Duhul de câte văd și aud,

Moartea și-a dat jos masca de pe față,

De la Nordul Cuvântului, până la sud,

Umblă flămândă, bezmetică prin viață,

 

Prin Viața aceasta, dumnezeiescul dar!

Buncărele speranței sunt tot mai deșarte

Și Aerul, Doamne, e-atât de murdar!

Blestemată să fii de-a pururea, moarte,

 

Să nu aibă cine să te-ngroape!

Râul își plânge durerea pe prund,

Vuietul Mării e tot mai aproape,

Mi-a mai rămas Poezia în care m-ascund...

Miercuri, 4 Martie 2026

 

Mi-e sufletul când vă scriu ca un miel

Vinovat în fața celor zece porunci,

Mi-am adus astăzi aminte de el,

De cutremurul cel groaznic de-atunci...

 

Pământule, vai, cât de vremelnic ne ești

Cu toate bucuriile și tristețile tale!

De cutremurul Tău, Doamne, să ne ferești

Oriunde suntem în viață pe vale!

 

Dă-ne liniștea sfântă dintre cuvinte,

Din Postul cel Mare, merinde pe drum,

Clipa aceea mai amân-o, Părinte,

Catapeteasma din templu e întreagă acum.

 

Câte vederi ni se-arată din Apocalipsă!

Plăpânda noastră, pământeasca fire,

De prea multe în viață duce lipsă,

De respectul aproapelui și de iubire...

                      * * *

Ia-le, Doamne, răilor, cuvântul,

Dă-le, dar, cutremurul din Duh,

Dacă o fi să ne scufunzi Pământul,

Să ne rămână Dorul în Văzduh!

 

Iartă-mă dacă-n această noapte

Am dormit atâta de puţin

Şi-am ascultat de vorbele deşarte,

Lasă-mă de Tine să mă ţin!

 

Mai jos decât mă ştiu, unde să cad,

Sunt Om şi eu, supus Aici greşelii,

Ce-o fi acolo, dedesubt de iad?

Iartă-mi, Doamne, cumpăna-ndoielii...

 

Nicolae Nicoară-Horia