Trece vremea...

Degeaba-mi spune gândul: nu te teme!

Și totuși, târziul e-atât de aproape!

Oricâtă Dragoste ar fi să ne cheme,

De el nu poate nimenea să scape!

 

Cu Poezia stau și îmi petrec,

Ce sfântă-i, precum aburul de pâine!

Toate trec din lume, toate trec,

Numai cuvântul dintre noi rămâne.

În lumea asta orișice poveste

În nerostirea ei nu e deplină,

El de la început a fost și Este,

Fără el lumina nu-i Lumină...

Duminică, 29 Martie 2026

 

Trece vremea, vremea trece oare?

Nu știu adevărul nicidecum,

Martie e gata de plecare,

Aprilie, Prierul, e pe drum...

 

E rece noaptea, rece și adâncă

Și luna parcă-i obosit străjer,

Frunza nu e împlinită încă,

Nici stelele nu au odihnă-n cer.

 

Greierii nu cântă, dinspre zare

Nu se-aude cip de rândunele,

Trece vremea, trecerea mă doare,

Cât de devreme-s gândurile mele!

 

Sufletul meu în liniște se scaldă,

Parcă și el tânjește după ploi,

Pune-mi mâna ta pe frunte, caldă,

Să-nmugurească Dorul dintre noi...

 

Nicolae Nicoară-Horia