„...iar dragoste nu am, nimic nu sunt.”
1 Cor.13, 2
Când l-a făcut cu mâinile sale din lut,
Creatorul i-a dat Omului inteligența
Să nu-i rămână sufletul cuvântului slut,
Mai presus decât toate să se bucure de ea!
De-atunci n-a fost mulțumit niciodată,
Scormonind prin pustia din viață mereu
De la-nceputul cunoașterii i-a fost limitată,
Degeaba îl judecă Adam pe Dumnezeu...
Poemul acesta pe deplin mi-l asum,
Ascultă-mi rugăciunea mea de pe Munte:
„Inteligența artificială” e la modă acum,
Ea nu are dragoste nici cât un grăunte...
Luni, 30 Martie 2026
E-atâta nevoie de Dragoste pe
pământ,
În aer, în apă și în cuvinte!
Nu mai încape în cel care sunt
Sufletul ce mi l-ai dat,
Părinte
Și liniștea mi-e ca o casă
spartă
În care nimeni nu mai stă de
mult,
Pentru toate, Doamne, Tu mă
iartă
Că nu mai știu de mine să
ascult!
Mi-e inima de-amărăciune
plină,
Trăiesc un timp habotnic și
străin,
Aceeași iudă parcă prin
grădină
Stă-n umbra crucii mele când
mă-nchin...
Sărutul acela din Ziua de Joi
Și astăzi are gustul de
cucută,
E-atâta nevoie de dragoste
între noi,
De Dragoste adevărată, nu
prefăcută!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu