Dumnezeiască Poezie...

 

Poezia este Lumina din „Să fie lumină!”

 

Plâng ochii tăi dumnezeiești,

Într-o lume tot mai degradată,

Doamne, Doamne, cât de dragă-mi ești,

Fie-ți Ziua pururi lăudată!

 

Aici, în fața frumuseții tale,

Mă știu tot mai Acasă, lângă cer,

Precum e rodul strâns între petale,

Ferit de bruma vremii și de ger.

 

Sufletul din mine nu te minte,

Plâng ochii cei dumnezeiești

Și lacrimile mele sunt cuvinte,

Ce fericit mă simt când le citești!

Sâmbătă, 21 Martie 2026

 

Nimeni de pe pământ

nu știe

Ziua nașterii tale-

Poezie!

Pentru mine

fiecare zi începe

cu tine!

Tu ești pretutindeni,

precum aerul

fără de care

zadarnic

e orice cuvânt!

Ce fericit

e poetul

care

te inspiră!

Ce fericit e numele

în care

sunt!

 

Scriu și eu, ca fiecare,

Cine e chemat, s-o facă,

Să nu-i spună mâinii mele

Ce să scrie, când să tacă!

 

Am trăit și-acele vremuri,

Fie-i pausat oftatul

Celui ce mi-a stat în preajmă,

Ca pe vremuri...Nefârtatul,

 

Creatorul făcând lumea,

Tot mustrându-L că nu-i bună!

Poezia nu desparte,

Ea din veac în veci ne-adună.

 

Fericit să fie-n viață

Cel care îi știe rostu’

Precum pâinii dată nouă

Pe pământ din Tatăl nostru!

 

Mi-e sufletul ajuns la vamă,

Plin de-ntrebări și de tăceri,

Deschide brațele și ia-mă

În zborul tău spre nicăieri

 

Și nimenea să nu-l mai vadă,

Mă simt ca vântul prins în ham,

Nu mai am liniște-n ogradă,

Nici dincolo de ea nu am...

 

Așa am fost de când mă știu,

Flămând de clipa ce-o să vină,

Cuvintele mă ard când scriu,

Să-mi fie arderea deplină!

................................................

Petreacă lumea cu noroc,

Dumnezeiască Poezie!

Dar niciodată sub obroc

Nu vreau lumina ta să-mi fie.

.................................................

Tu ești din toate cea mai frumoasă

Și așa vei rămâne în sufletul meu,

Niciodată străină, niciodată geloasă,

Legământ între mine și Dumnezeu!

 

Știu, fără tine și ochii și mâna,

Cuvintele toate oarbe îmi sunt,

Eu, robul nevrednic, tu ești stăpâna,

Libertatea mea sfântă de pe pământ...

 

Fericită-i dimineața când mi te-arată

Fericită e clipa când m-ai trezit

Din somnul de moarte întâia dată,

Femeie și floare și rod împlinit!

 

Nicolae Nicoară-Horia