Horea, Cloșca și Crișan...

 

28 Februarie 1785

-Zi de post-

 

Să știe cei ce sunt și cei ce vin,

Degeaba vor să-i tragă iar pe roată,

Degeaba-i condamnați la orice chin,

Sufletul nu moare niciodată,

 

Cum horele din fluier nu ne pier!

Inima lor, sub cer de Detunate,

De la Albac și până lângă cer

Se-aude tot mai limpede cum bate...

 

În lancea de acum, cu chip de cruce,

Se odihnesc în pacea din cuvânt,

În veci nu poate nimeni să le spurce

Silabele din Numele lor sfânt!

Sâmbătă, 28 Februarie 2026

 

M-am trezit în zori cu voi în gând

Și cât de necuprins e gândul meu!

Mi-e sufletul de Dragoste flămând,

De pâinea ce mi-a dat-o Dumnezeu!

 

Se-aude clopotul din turn cum bate,

Lumina stă-n genunchi pe eșafod,

Ce zarvă e la Alba în Cetate

Și-n jur prea oropsitul ei norod,

 

Când trupurile voastre pământești

O să le tragă mârșavii pe roată,

Sfântă Dreptate, spune-mi unde ești?

Nici nu știu dacă ai fost vreodată...

                 * * *

Astăzi e o zi neagră de post

Și gura mea nu mai spune nimic,

În inima lui îmi caut adăpost,

Eu, Nicolae-Horia, cel mic!

 

Oasele scrâșnesc de-o cumplită durere,

Blestemul acela tot mușcă din frig,

Sufletul nici nu mai are putere

Horea, Horia, să te mai strig!

 

Pe Dealul furcilor, acolo sub roată,

Cuvintele tale mă dor fulgerate:

Ele nu vor amuți niciodată:

„Mor pentru popor” și pentru dreptate!

 

Niciun călău nu poate să șteargă

Istoria Neamului, scrisă atunci,

Astăzi e o zi de post neagră,

Se tânguie lumina pe Dealul cu furci...

 

Nicolae Nicoară-Horia