Întâmpinare...

 

 

Cu ochii pironiți în calendar,

Îmi spune iar: „la noi nu-i Sărbătoare!”

Să-L Întâmpinăm și nu-n zadar

E-această minunată Întâmpinare.

 

Fără ea nicio întâlnire nu-i!

Cu necredința pururea de mână

Neisprăvitul meargă-n treaba lui,

Neterminată-n veci o să-i rămână...

 

Eu grijile de azi le pun deoparte,

Degeaba înspre Rugă îl îndemn,

Dinspre zarea care ne desparte

Aud ciocanul cum izbește-n lemn,

 

Așa precum lovea și-atunci pe cruce, 

Când răstignea Lumina din cuvânt,

Nu-i cine Sărbătoarea să mi-o spurce,

Tu, iartă-i...răutatea, Tată Sfânt,

 

Cu toată neputința ce-l apasă

Și pune-i Dragostea dintâi în gând,

Eu am ieșit în Calea Lui din casă,

El, Fiul, o să treacă în curând...

 

Voi, frații mei de-aici, să m-acultați,

Parcă-l aud pe Simeon cum rostește

Cu glasul stins, cu ochii-nlăcrimați:

„Pe robul Tău Stăpâne-l slobozește!”

Luni, 2 Februarie 2026

 

Simt Aerul din jur cum se-nfioară,

Creștini și necreștini, să nu uitați,

Pruncul Iisus, în brațe de Fecioară

E dus la Templu, să-L întâmpinați!

 

La patruzeci de zile numărate

De când a fost trimis în lume, iată,

Același Prunc, din zările curate,

În straie de lumină vi se-arată!

 

Spre toată bucuria cea rămasă

Din Clipa de uitare necuprinsă,

Întâmpinați-L dar, în orice casă

Cu Dragostea din inimă aprinsă.

 

Creștini și necreștini, luați aminte,

Să nu-mi răspundă nimenea: nu pot!

De două mii de ani între cuvinte

Iisus e-n templu și e peste tot...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

„Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Întâmpinarea Domnului, adică aducerea la templul din Ierusalim a Pruncului Iisus, la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Sfânta Fecioară Maria şi Dreptul Iosif. Aici este întâmpinat de Dreptul Simeon şi prorociţa Ana. Bătrânul Simeon, mişcat de Duhul Sfânt, a venit la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea pe Mesia, precum i se făgăduise. Iar în Pruncul Cel adus la templu, el a văzut cu ochi prorocesc mântuirea pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, prin Hristos, Cel plin de lumina harului, mai presus decât toată puterea Legii vechi. Bucuros de această descoperire, bătrânul Simeon a venit întru întâmpinarea Pruncului Iisus şi, luându-L în braţe, plin de recunoştinţă, a rostit cuvintele: „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Tot în templu se afla şi „Ana prorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 36-38). Aceşti doi oameni drepţi sunt cei care mărturisesc mesianitatea Pruncului Iisus, adus la templul din Ierusalim la 40 de zile de la Naşterea Sa.”