Ca om ce sunt am
lecția-nvățată
De când umblam copil desculț
pe grui:
Să nu rănești pe nimeni,
niciodată
În adevărul și-n credința
lui!
Acolo-n Apuseni, între
izvoare,
Am înțeles din jocul meu
fidel,
Nu cel ce strigă din cuvânt
mai tare
Are dreptatea răstignită-n
el!
Dreptate și-adevăr, a câta
oară
Pentru ele mi-am făcut
dușmani?
De-am îndurat și vorbe de
ocară
Alături de părinții mei
țărani,
Dac-am purtat prin viață
frigu-n oase
La nimeni n-am cerșit
căldură-n prag,
Da, am origini pururi
sănătoase,
Din Dorul tras pe roată eu mă
trag!
Între Albacul sfânt și
Curătură
Am deslușit iubirea din
Cuvânt,
Tot neamul meu nu-i neam de
corcitură,
De-aici mă știu, statornic în
cuvânt!
Aud și-acum îndemnul care
vine,
Ca om ce sunt, cu
lecția-nvățată:
În tot ce ești, pe cel de
lângă tine
Să nu-l rănești în viață
niciodată!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu