Făurarul...

 

 

A venit azi-noapte Făurarul,

Luna bătea rece în ferești

Și-așa grijuliu ca gospodarul

Am întrebat nevolnic: cine ești?

 

Eu sunt, Februarius, nu te teme,

Întâmpinarea Domnului e-aproape,

Pe Dragobetele scriind poeme,

Dragostea îl mistuie sub pleoape.

 

Îi dau like fetele pe...Blog,

Speranțe tuturora le împarte,

Se plimbă Mormăilă prin bârlog,

Primăvara, nici ea nu-i departe,

 

Îi simt aici în inimă hotarul,

Cum Rugăciunea simte patrafirul,

A venit azi-noapte Făurarul

Și mi-a rămas în casă musafirul...

                 * * *

Să făurim, cât încă se mai poate,

Până e ziuă-n gânduri și-n cuvinte,

Să le-aurim cu dragoste pe toate,

Cu Dragostea firească și cuminte!

 

Ce plină-i ființa omului de vicii

Și totuși nici Iubirea nu-i târzie!

Ce plin e Făurarul de capricii,

Din iarna asta cât-o să mai fie?

 

Afară Făurar și-ascute fierul,

Precum și-ascut cosașii vara, coasa,

Din floarea albăstrită mușcă gerul,

Nerăbdătoare-așteaptă-n prag mireasa...

 

De Dragoste și ea e mai flămândă,

Iar mirele-i plecat prin zări străine,

Toți mugurii pe ramuri stau la pândă,

Vine Primăvara, oare vine?

.............................................................

E întâia filă azi din Făurar,

Ianuarie s-a dus să se-odihnească,

De-acum o să ne ningem tot mai rar,

Ziua din noi a început să crească.

 

Ne mai încearcă totuși o durere

Din vântul care șuieră târziu,

Dar nu mai are viscolul putere

Și mugurii mă dor deja când scriu...

 

Hai, pune-ți mâna să le simți căldura

Din primăvara care e aproape

Și-așa tu știi și ritmul și măsura

Poemului pe care-l port sub pleoape.

 

Senină ca o rochie de mireasă

E ziua cea dintâi din Făurar,

Și iarna încă e capricioasă,

De-acum o să ne ningem tot mai rar...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Pictură naivă

Petru Mihuț (Brusturi-Arad)