Vine vremea...

 

„Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam

şi i-a zis: «Adame, unde eşti?»”

 (Facerea 3,9)

 

Vine vremea să le lași pe toate,

Să se ducă în pustia lor,

Brațele noastre, pline peste poate,

De-atâtea griji nevolnice ne dor...

 

Vai, câte lucruri adunăm degeaba

Că ne vor fi vreodată de folos,

Cine-mi spune: săvârșit-am treaba

Din văzduhul Clipei, până jos?

 

Nu mai avem loc unul de altul

Amândoi obercăind pe drum,

Adame, astăzi cum ne mustră-Înaltul

Dintre cel de-atunci și cel de-acum!

Marți, 10 Februarie 2026

 

„Adame, Adame, unde ești Adame?”

Izgonitul de atunci din Rai,

Chinuit ți-e gândul de aceeași foame,

Când stăpân a toate singur tu erai!

 

Dar pentru ispită cine e de vină?

Coasta, cea pierdută încă te mai doare,

Pașii tăi pe drumuri veșnic n-au hodină,

Pâinea amiroase zilnic a sudoare.

 

Tristă-i goliciunea care îți ascunde

Numele ce-l poartă trupul tău prin lume,

„Adame, Adame, unde ești?” Răspunde-

Dumnezeu te strigă, iertător, pe nume!

 

Încălcând porunca nu ți-a fost rușine,

Cum te ispitește gândul cel păgân!

Șarpele e-același, Eva lângă tine

Își alină pruncul dorului la sân...

 

Nicolae Nicoară-Horia