Nu-mbătrânește Dragostea...

 

24 Februarie 1978

Cununia noastră...

 

Se cunună Gândul meu cu tine,

Sufletul de mult s-a-ncununat!

„Omul nu trăieşte pentru sine,”

Nunta fără mire e-un păcat!

 

Mireasa mea- să fii mereu povaţă,

Azi e Ziua celui beat de Dor,

Celui beat de Dragoste de viaţă,

Dragobete-al tău şi-al tuturor...

 

Anii vin şi trec spre oare-unde

Şi rămâne-n urmă un suspin...

Cine-i norul care ne ascunde

Vârsta amintirii într-un spin?

 

„Omul nu trăieşte pentru sine”,

Sinea nu trăieşte-n sinea ei,

Când iubeşti, să nu-ţi fie ruşine-

Una şi cu Unul de fac...trei!

 

Mă ceartă dumnezeiește Părintele,

Vin și se-așează în suflet cuvintele,

„Cearta” aceasta îmi face mult bine,

Scriu Dragoste, cu gândul la tine,

 

Cum scrie albina nectarul din floare,

Scriu întotdeauna după dictare!

Lumina dă năvală ca seva sub pleoape

Când primăvara din noi e pe-aproape...

 

Când orice dragoste nu e târzie,

„Iubiți-vă!” Porunca aceasta e vie,

Niciodată în viață nu este grea,

Ferice de cel ce ascultă de ea!

 

Dătătoare de liniște, dătătoare de pace,

Scriu, Dragoste și nu au ce-mi face

Sub cerul acesta „împietrit și sur”

Acei care seamănă vrajbă-mprejur...

* * *

Precum e matca într-un stup de-albine,

De-a pururi slujitoare și stăpână,

Nu-mbătrânește Dragostea, știu bine,

Nici Poezia mea nu e bătrână,

 

Precum scânteia dintre-amnar și iască,

Duhul viu, mistuitor și sfânt,

Omul ce nu știe să iubească

Zadarnic pribegește pe pământ!

 

Dragostea e-un legământ divin,

Ce inspirat e Aerul când vine!

Numai rostindu-i numele deplin

Și se-nfioară sufletul din mine...

 

Nu-mbătrânește Dragostea, cărunți

La tâmple, dar în gânduri niciodată,

De din Vale până sus în Munți,

Chipul ei ce tânăr mi se-arată!

 

De tot ce-i românesc ne e rușine,

Până și limba parcă e un chin,

Tu nu auzi Logodnicul cum vine?

E Dragobetul nostru, nu-i străin!

 

Zeu tânăr și frumos peste măsură,

Lui Valentin venit aici anume

El nu îi poartă niciun fel de ură,

Au loc destul îndrăgostiții-n lume!

 

De ziua lui, îți mai aduci aminte?

A fost logodna noastră pe pământ

Și cununia, cea dintre cuvinte,

Când ai spus „da” acelui care sunt!

 

Cu Dragostea înmugurită-n prag

Noi să-l întâmpinăm cum se cuvine

Și mi-ai șoptit: îmi ești atât de drag!

Tu nu auzi Năvalnicul cum vine?

 

Nicolae Nicoară-Horia