Adamul și Eva...

 

Nu știu dacă Adam

I-a spus vreodată Evei:

„Te iubesc!”

De bună seamă,

Între ei era

Ceva

Dumnezeiesc!

Atât vă scriu,

Mi-e sufletul poemului

Împăcat

Și viu!

Dragostea adevărată,

Nu este

Niciodată

Un păcat!

În cuvântul Dragoste,

Acolo te știu

Și erai...

Cred că izgonirea Omului

Din Rai,

Din alte pricini

S-a întâmplat...

            * * *

Mi se umple Versul de lumină,

Cum ne copilăream ca doi prunci!

Să fie oare Șarpele de vină

Pentru Izgonirea de atunci?

 

Cu-ntrebarea nu sunt împăcat,

Răspunsul, Doamne, cine îl știe?

DRAGOSTEA nu este un păcat,

Nici aici și nici în Veșnicie!

Spune-mi inimă: nu-i așa că iubim!

Fericit e cuvântul care mă crede

Să nu ne ascundem, Vedere să fim,

Oriunde suntem, Cerul ne vede!

............................................................

Mă cuprinde fiorul dinspre-Adevăr,

Trupul tău fraged e plin de cuvinte,

Femeie frumoasă, acolo sub măr

Îndemnul tău, încă, îmi stăruie-n minte...

Duminică, 22 Februarie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia