Mă simt umil ca norul...

Duminică, 30 Martie 2013

Mă simt umil ca norul,

Cel descărcat de ploi

Și umbra lui fierbinte

Se-așterne peste voi.

Eu sunt atât de simplu

Și-am fost de când mă știu,

Cum simplu mi-e cuvântul

Ce-adeseori îl scriu.

În fața lui de-a pururi

Tăcerea mea se-nchină,

Citiți-l dar în pace

Și-n liniște deplină,

Și pomul din grădină

De laude-i sătul,

Iar ție, dacă-ți place,

Cu tine ia-l și du-l.

E cel mai bun prieten,

Cel mai cinstit încât

Oriunde mergi prin viață

Îți ține de urât;

Și dacă poezia mi-a fost

Și-mi este dată

Ea nu e de vânzare

Acum și niciodată!

Cuvântul meu e simplu,

Precum un curcubeu,

Și-așa o să rămână,

Îndrăgostit mereu;

Mă simt umil ca norul

Aducător de ploi

Când seceta-și întinde

Târziul peste voi...