25 Aprilie 2013
M-a întrebat aseară un
intrus
Cu ochii răvășiți, cu
fața tristă,
De ce mă-ncred statornic
în Iisus,
De ce cred în Acel ce nu
există?
Sărmană umbră dintr-o
lume-apusă
Cum te târăști în urma
mea tiptil!
Aceeași întrebare mi-a
fost pusă
Acolo-n Munți, pe când
eram copil...
Acesta, precum cel
de-atunci, hulește
Și sufletu-i miroase a
mișel,
Răspunsul fiecare îl
primește
La vremea potrivită
pentru el.
Așa e firea noastră
omenească,
De întrebarea lor eu nu
mă mir,
E-atât de sinceră și de
firească,
Precum m-ar întreba de ce
respir?!
......................................................
De la leagăn până la
mormânt
Ți-a mai rămas umila mea
ființă
Din toate dările de pe
pământ,
Impozitul pe aer și
credință...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu