Kuppenheim,
Baden-Württemberg
1
Februarie 2020
Ne
sfâșiem ca fiarele-ntre noi,
Prin
păduri și-așa tot mai puține,
Suflete-al
meu să nu te încovoi,
Cât
în lumină Dumnezeu mă ține!
Ce
ură oarbă ne-a intrat în sânge!
Cuvintele
sunt pline de otravă
Și
Miorița noastră parcă plânge,
Ea nu
mai paște liniște și-otavă...
În
Patria rămasă din cuvânt,
Acum,
aici și de mai multă vreme,
De
peste tot semănători de vânt
Aruncă-n
ființa noastră cu blesteme!
Dacă
mi-a dat-o Dumnezeul meu
Această
ființă, pururi românească,
Din
care plânge lira lui Orfeu,
Din
locul ei nu-i cine s-o clintească!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu