Poemul din celulă...

Istoria ne-a devenit o hulă,

Cu ea n-ai voie să pornești la drum,

Stă Horea la Alba în celulă,

În lanțurile vremii prins și-acum!

O, vremea vremii plină de desfrâu!

Nu mai doinește, cum horea odată

Din fluierul ce l-a purtat la brâu,

Vor mârșavii să-l tragă iar pe roată!

Alături Cloșca dus pe gânduri geme

Și Arieșul murmură sub punți,

Cine de durerea lor se teme,

Cine de tăcerea celor mulți?

Vineri, 14 Februarie 2020

Nicolae Nicoară-Horia