Și bărbații plâng...

Stând mereu de vorbă singur lângă Dânsul

În celula oarbă și în brațe-l strâng,

Câteodată parcă mă apucă plânsul,

Nu huliți, degeaba și bărbații plâng!

Ascultând afară cum se vremuiește

Peste toată Țara și-n adâncul ei,

Parcă mi-e și teamă să simt românește,

Lumea asta-i plină, Doamne, de mișei!

Colo-n Munți de aur, pe la guri de mine,

Vâlvele flămânde noaptea ni se-arată,

Îi aud oftatul: „vor să mă termine,

Dar întreg norodul, frate, niciodată!”

Vineri, 28 Februarie 2020

Molitva lui Horea...

-Restituiri-

Trezește-te-adormitul meu popor,

Dreptatea umblă schilavă prin sate

Și așa nu-mi vine să mai mor

Pe eșafod, la Alba în Cetate,

Chiar dacă roata mă apasă greu,

Ea niciodată n-o să mă mai doară,

Din Fericet mă rog lui Dumnezeu

Să ne aducă liniștea în Țară!

Nu vreau de-aici niciunde să mă duc

Și niciun loc din lume nu mă-ncape,

Tot mai străini sunt cei ce ne conduc,

Prăpastia e-atâta de aproape!

Și-așa îmi vine-n cer să mă scufund,

Pădurile din Munți mi-au fost prădate,

Nici nu mai am pe unde să m-ascund

De ochii lor vicleni și nu de moarte!

Cu gânduri mârșave sunt cei ce vin,

Sufletul meu e plin de îndoială,

Tu, pedepsește-i, Doamne, pe deplin

Eu nu mai vreau de-acum nicio răscoală!

....................................................

Trezește-te-adormitul meu popor,

Dreptatea umblă schilavă de-atunci

Și-așa nu-mi vine în zadar să mor

Pe Dealul răstignit și el în furci...

El i-a iertat...

”...îi iartă cu toată inima”

Din Testamentul lui Horea...

Cei nouă l-au vândut- ce mârșav preț!

Erau dintru același neam de moți

Și scrie-n Testamentul lui citeț

Că i-a iertat din inimă pe toți,

Să nu le fie veșnicia spartă

Și câștigul blestemat în prunci!

El i-a iertat și încă îi mai iartă

Pentru păcatul săvârșit atunci

Din inima cea fără de mormânt

Acolo-n Țara dragostei de țară-,

Vânduții-vânzători pe unde sunt

Și astăzi de-ar mai fi, l-ar vinde iară?!

Vineri, 28 Februarie 2020

Nicolae Nicoară-Horia