Dac'ar
mai fi vreodată să mă naști,
Măicuța
mea de dincolo de stele,
Aș
vrea să-mi fie într-o zi de Paști
Acolo
sus pe dealurile mele!
Și-așa
făcând cu Viața legământ,
Cu
viața asta ce-o urăsc nerozii,
Să-mi
pui în mână paloșul cel sfânt
De
care să se teamă toți irozii!
Când
ochii mei sunt tot mai supărați,
Vederile
de-afară sunt deșarte,
Prea
multă nedreptate-i printre frați,
Dar
și dușmanii se urăsc de moarte!
Ca
Saul de pe drumul spre Damsac
Așa
mă simt, cu gândul plin de iască,
Dac'ar
mai fi vreodată să mă nasc?
Nimeni
nu poate singur să se nască!
17
Februarie 2020
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu