20 Ianuarie 2021
Se freamătă lumina-n ochii mei
Și simt Poemul cum se înfiripă,
Închide ochii, culcă-te, nu vrei?
Eu mai rămân să te privesc o clipă,
O Clipă, doar atât și mi-e de-ajuns,
Din câte încă ne-au rămas în viață,
Dar nici nu am cuvinte îndeajuns
Să te pot scrie până dimineață...
Afară ninge din văz-duh domol,
Prin Munții mei, acolo te-aș ascunde,
În suflet mi-a căzut un si bemol
Și-o muzică divină mă pătrunde.
De unde vine? Eu nu pot să știu,
Mi-e liniștea din ea atât de dragă
Ca Aerul acesta când te scriu
Și îmi inspiră ființa mea întreagă!
..................................................
Din zarea Clipei, veșnic necuprinsă,
Mă simt ca vulturul, robit de har,
Aș vrea să te ascult cum taci învinsă
De-această vrajă și să-i pun hotar...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu