„Ajută, Doamne, necredinței mele”!
Neputincios în fața vremii sunt,
Mi-s brațele de întuneric grele
Când le ridic spre soare din pământ...
Părinte-ascultă Ruga mea durută,
Miluiește-mi neamul meu și Țara!
Îți spun, cu toți strămoșii: „Doamne-ajută!”
Ia-mi de pe sufletul cernit povara.
Tot mai rar aud acest salut
Prin Munții mei și pe Câmpia toată,
Dinspre nicăieri, spre absolut,
Într-o lume oarbă și netoată!
Bătrânii îl șoptesc, puțini și ei,
Cei tineri nu știu să-i cunoască prețul
Și râde Nefârtatul din atei,
Acopere-l blestemul și disprețul!
Vai, cum aș vrea din versul ce mă scrie
Să mi se-audă glasul pân' la stele,
Strigarea lui să nu fie-n pustie:
Ajută, Doamne, neputinței mele!
Duminică, 29 Ianuarie 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu