Tulnicul din Duh...

 

 

Sufletul colindă pe sub zări albastre,

Dorul de acasă umblă pe poteci,

Îl vestesc pe creste tulnicele noastre,

Nu îl uită Moții, nu îl uită-n veci!

 

Tulnicul din Cântec nu cunoaște moarte,

Fericit e Omul care-l ține-n mâini!

Se-nfioară Munții până hăt departe,

Apa se-nfioară limpede-n fântâni...

 

De prin văgăune urcă pe coline,

Freamătul acesta e atât de clar!

Nimenea nu știe el de unde vine,

Cine să îi pună Duhului hotar?

Glas al Veșniciei, când n-aveam cuvinte,

Răsărit de soare când se face seară,

Sfântă e suflarea, rece sau fierbinte...

Cine să-l alunge din această Țară?

 

Ascultați cum geme Aerul prin doage,

Cât va sta de veghe lângă neamul meu

Tulnicul acesta știe să se roage

Și-l aude-n ceruri bunul Dumnezeu!

15 Mai 2023, spre seară...

 

Nicolae Nicoară-Horia