Risipa mea...

 

„Dăruind vei dobândi.”

Nicolae Steinhardt

 

În viață să trăiești cât se cuvine,

Nu e „risipă” ce din suflet dai,

Întotdeauna m-am gândit la tine,

Cea mai aproape lună dinspre rai.

 

Nici un rod nu este fără floare,

Zadarnic fără foc e orice fum,

Fântâna mea e plină de izvoare,

De unde vin? E treaba lor de-acum...

 

Mi-e țarina de dor îmbelșugată,

Dar nu-i nevoie de hambare noi,

„Risipa” mea eu știu că nu se gată,

Mi-a fost și e destulă pentru voi.

 

Se luminează Aerul sub punți,

Lună Mai, atât de dragă-mi ești

Și-așa mă poartă pașii înspre Munți

Cu toate amintirile cerești!

......................................................

Nisipul oricum din clepsidră curge,

Nici să mă-ngrijorez nu mai am vreme,

Flămând și gol odată voi ajunge,

La El când Dumnezeu o să mă cheme...

 

Nicolae Nicoară-Horia