19 Februarie 2010, spre seară...
Nu pot fulgii singuri să se ningă
De nu sunt nori afară, de nu-i ger,
Nu oricine, Doamne, Doamne strigă
Va intra cu sufletul în cer...
Poetul ce se laudă cu sine
În văzul lumii şi-n auzul ei
Nu-l asculta ci vino lângă mine
În gândul mirosind a flori de tei...
Să te cufunzi în el pân’ la tăcere,
Să te cununi cu adevărul sfânt,
Fără de moarte nu e Înviere,
Nici Poezie nu-i fără cuvânt...
Judecător e timpul să condamne
Poetul ce se laudă şi nu-i,
Nu oricine strigă Doamne, Doamne
Va intra-n Împărăţia Lui...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu