E-atâta Poezie-n mine...

23 Februarie 2010, în zori...

E-atâta Poezie-n tine,
Ca frunza vara prin păduri,
Şi dacă-i să se simtă bine,
Singurătăţi să nu înduri...

Aşa mi-ai spus cu cerul plin
De-o bucurie ne-nţeleasă,
De-atunci tot murmură senin
Copilăria mea de-Acasă...

Te-aud adeseori cum treci
Cu paşii blânzi de căprioară
Şi-n urma ta mă ard poteci,
Mereu fă Doamne să mă doară...

Mi-e sufletul un roi de-albine,
Tu, stupul meu, pe unde eşti?
E-atâta Poezie-n mine,
Doar timp să ai să o citeşti...