12 Februarie 2010.
Pâinea din cuptor visează grâul,
Nu există unu fără doi!
Între două maluri arde Râul,
Malurile-acelea suntem noi...
Unul e-al meu, tu celălalt să-mi fi,
Să nu răcescă albia vreodată,
Să punem între ele bucurii
Şi toată Viaţa care ne-a fost dată...
Cum poate doar o aripă să zboare
Şi pasul meu să umble pe pământ?
Nici doi fără de Unu rost nu are
În toate numărările ce sunt...
duminică, februarie 14, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu