Se
face pe pământ tot mai târziu
Și
între semeni tot mai multă ură,
E
Sărbătoate pentru unii, știu,
Alții
bat piroane și înjură...
Inima
lor e neagră precum zgura,
Nu
cred în Maica Domnului de-acum,
Înjure,
dar, pân’ le-amuțește gura,
Ea
intră în Biserică oricum!
Voi n-auziți acolo cum se roagă?
„Doamne, iartă-i că nu știu ce fac”
Și lasă-mi bucuria Vieții-ntreagă
De-a rămâne Mama Lui în veac!
Mi-e milă, silă de aceste râme,
Mă rog și eu de-aici lui Dumnezeu
Și nu le dea răgazul să dărâme
Biserica din care scriu mereu…
Joi, 21 Noiembrie 2024
* * *
Odată Înțeleptul din mine îmi
zise
Și adevărul acesta e încă în
floare:
Nu toate intrările ne sunt
permise,
Nu toate intrările sunt
necesare!
Câteodată pragul de sus te
împiedică,
Și cât de înalt e pragul de
jos!
De copil am învățat Intrarea-n
biserică
Și învățătura mi-a fost de
folos!
Acolo, în liniștea gândului
sfântă,
Cu sufletul mereu lipit de
altar,
Am auzit îngerii cerului cum
cântă
Și Cântarea aceea nu e-n
zadar!
Acolo mi-a răsărit poemul pe
buze
Și-așa mi-a rămas, însetat de
lumină,
Cei ce nu intră, să nu mi se
scuze,
Pentru toți e aceeași iertare
divină...
Și acum Înțeleptul din mine
îmi spune,
Și adevărul acesta e încă în
floare:
Nu toate intrările din viață
sunt bune
Nu toate intrările sunt
necesare!
Intrați în biserică...
Intrați în biserică, în
templul cel sfânt,
Să nu vă fie teamă, nici silă,
Cum intră Duhul-Adevăr în
cuvânt
Și Maica Domnului a intrat de
copilă!
Acolo, în liniștea fără apus,
Fiecare să-i spună Rugăciunii
pe nume,
Precum în ceasul din urmă
Iisus
Pe crucea durerii, la plecarea
din lume...
Rugați-vă dar cu luare-aminte,
Cine se roagă se umple de har,
Primește-ne Ruga smerită,
Părinte,
Din sufletul nostru, zidit în
altar!
Nicolae Nicoară-Horia
„Iată Sfântul și Marele
Praznic al Intrării în Biserică a Maicii Domnului.
Atunci când a împlinit trei
ani, părintii, după făgăduința dată, au condus-o în sfântul templu din
Ierusalim. Au călătorit de la Nazaret împreună cu rudele și în mod solemn au
intrat în biserica lui Dumnezeu ca să-și împlinească făgăduința.
Și Sfântul Arhiereu Zaharia,
tatăl Sfântului Ioan Înaintemergătorul, a primit-o și a condus-o în sfântul
templu pe Preasfânta Fecioară, a condus-o în partea cea mai sfântă a templului,
în Sfânta Sfintelor, iar în acea parte nimeni nu putea să intre în afară de
arhiereu, și acesta numai o dată pe an (Evrei 9, 3,7).
Așa era în Vechiul Legământ.
Și Sfânta Fecioară a petrecut
și a trăit nouă ani în templul din Ierusalim.”
Sursa: Cuvântul Ortodox
