Azi-noapte în vis Am văzut Ochii Maicii... Doamne, Ce, ve-Denie! Nici acum, De după Trezie, Nu ştiu Cine era Pruncul Acela Ce mă privea ţintă În ochi, Din ochii Ei De Maică, Dojenindu-mi Lumina...
Mi s-a spus că sunt un prinţ, "un prinţ al tuturor şi-al nimănui", un prinţ din veci şi-n veci fără coroană...
De când mă ştiu am locuit în tiparele mele fireşti şi m-am simţit bine acolo.
De când mă ştiu am urât nedreptatea, mizeria, minciuna, linguşirea, cerşetoria...
Am crescut lângă demnitatea brazilor mei, lângă tâmplele unui Deal, mereu tras pe roată...
Cognomenul Horia vine dinspre amintirea inimii Lui, dinspre amintirea inimii fără mormânt...
Ce vină port că seamăn cu El?..
Sunt ani de când învăţam copăcel să vin în lume, în lumea aceasta plină de frumuseţiile şi invidiile ei.
Mâine- poimâne mă voi duce şi eu, asemenea plecaţilor mei şi ţărâna uitării va cădea peste umerii gândului meu...
Câteodată, în clipe de cumpănă grea, mă simt obosit, scârbit de răutatea lumii.
Atunci închid ochii, cei din afară, şi tac, tac şi ascult vremelnicia ei.
Şi uite aşa învăţ mereu să respir, cu Abecedarul aerului în mâini...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu