Am șaptezeci de ani și încă trei...

 

Am șaptezeci de ani și încă trei,

Când i-am adunat nu mai țin minte,

Azi, pentru toată Dragostea din ei,

Îți mulțumesc, îți mulțumesc, Părinte!

 

Din cel ce m-ai trimis nu știu cât sunt,

Dar umbra mea a început să crească,

E Ziua ce mi-ai dat-o pe pământ

Din Adevăr o mamă să mă nască,

 

Acolo-n Apuseni, pe-un Deal anume,

Într-o căsuță simplă și curată,

Asemeni ei nu am văzut pe lume

Cât am colindat prin Viața toată!

 

Mi-a pus un nume sufletului meu

Și el mă poartă peste tot prin Viață!

Mint „actele” de-atunci, o spun mereu,

Era-ntr-o zi de joi, spre dimineață...

............................................................

Am șaptezeci de ani și încă trei,

Câți vor mai fi nu-i grija mea de-acum

Cât mai rămân aici, atât cât vrei,

Cu Poezia hoinărind pe drum...

Vineri, 22 Noiembrie 2024

 

Nicolae Nicoară-Horia