10 Septembrie 2010, spre seară...
Şi iar mă duce versul înspre-Acasă
Precum se pleacă vara în cocori,
Plouă peste Munţi, ce ploaie deasă,
Parcă plânge cineva din nori!...
Câmpia pârjolită de ispite
Şi-adună rodul cât a mai rămas,
Nu mă-ntreba de ce mi-s năcăjite
Pădurile şi doinele din glas...
Plouă peste Munţi, ce ploaie mută
La Roşia, Abrud şi la Albac,
Mi-e gândul speriat precum o ciută,
De ce să urlu şi de ce să tac?
Domnilor de-acum nici nu le pasă,
Tot mai degeaba e cuvântul meu
Şi iar mă duce versul înspre-Acasă,
Şi-acolo parcă plânge Dumnezeu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu