RUGĂ la cules de vie...

29 Sept. 2010.

Cu botniţe flămânde ei culegeau duruţi
Strugurii din via lor, cea plânsă,
Adu-i Acasă, Doamne, pe Moţii mei din Munţi,
Iobagi fără de număr în ţara lor supusă...

Măcar odată-n viaţă cu ei să mă îmbăt
De zarea libertăţii prelinsă în cuvânt
Şi vinul meu, cel tânăr, să-l bem din cupe tăt,
Să tremure toţi domnii din lume ce mai sunt!

Eu ştiu că-i amăgire, eu ştiu că n-or să vină,
Din gândurile mele iertare-acum le cer
Când scriu aceste versuri la mine în grădină
Cu mâinile murdare, amirosind a Cer...

Pe unde-or fi, sărmanii, acum Te rog fierbinte
Zăvor să nu mai tacă pe gura lor amară,
Sunt la cules de vie şi Tu mă vezi Părinte,
Această aşteptare o fă nu mă doară...