21 Ian. 2010, la amiază...
Ninge acum,
cu fulgii cât oftatul,
tu taci
şi-asculţi
această simfonie,
privirea ta
spre început mă-mbie,
când pe pământ
nici nu era
păcatul...
Ninge acum
şi suntem împreună,
zăpada să ne fie
îndeajuns,
printre nămeţi,
copilă te-ai ascuns,
şi hohotele
tale
mă răzbună...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu