24 Februarie 2011, spre seară...
Eram plecat cu trupul meu prin lume,
Frumos şi tânăr, gata de vânzare,
Nici nu mai ştiu ce căutam anume,
Risipa lui-risipă mă mai doare...
N-am reuşit să îl traduc din Dor,
În urmă i-a rămas rănită brazda,
Sărmanul suflet, cel tânguitor,
Şi azi se-aude cum îşi mustră gazda...
Spre seară mă întorc umil pe brânci,
Simt cât de vinovată-mi este huma,
Ce-a mai rămas din preţul ei de-atunci,
Cât a rămas din preţul lui acuma?
Eram plecat cu trupul meu prin vară
Şi pielea de miresme era plină-
Te-ntorci Acasă, dulcea mea povară,
Cine îţi face semne din lumină?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu