Rugă în Săptămâna Patimilor...

Îţi multumesc, Părinte, că sunt viu
Şi pot vorbi Acum şi-aici cu Tine,
E Săptămâna Patimilor, ştiu
Şi cei ce Te hulesc o ştiu prea bine!

Iar Fiul Tău, cel părăsit de toţi,
Înspre Golgota frigului se-ndreaptă
Şi-acolo sus, între tâlhari şi hoţi
Aceeaşi răstignire îL aşteaptă…

Când sevele din muguri dau năvală,
De veacuri bruma urii stă la pândă,
Pilat, “nevinovat”, pe mâini se spală,
Mi-e inima ca floarea de plăpândă

Şi simt şi văd cum râd în floare merii
Şi-aud cum plânge viţa cea de vie,
În toate e un semn al Învierii,
Al unei împăcări ce va să vie…

Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeaşi goliciune i-e ruşine,
Îţi multumesc, Părinte, că sunt Om
Şi pot grăi Aici şi-Acum cu Tine…