30 Martie 2012
Când scriu e-atâta rouă-n ochii mei,
Se scaldă-n ea toți pruncii nenăscuți
Și tu dacă ți-e sete poți să bei
Până se face ziuă peste Munți.
Cu tine niciodată nu-i târziu
Și soarele din cântec nu apune,
De unde vin cuvintele nu știu,
Toate miros aici a rugăciune.
Ele se-așează în odihna lor,
Cum vara ploaia caldă peste grâne,
Precum sămânța pusă în ogor
De azi mereu să încolțească mâine.
Atunci când scriu mă simt pătruns de duh,
Mâna mea și gândul se înfioară,
De undeva, de-acolo din văzduh
Simt pacea Învierii cum coboară...
Un comentariu:
Când scriu!
Când scriu sunt mai aproape de Cel sfânt
Căci mă îndeamnă să-mplinesc porunca,
Cu slove-alese din al meu adânc
Izvor, îngenunchind spunându-mi ruga;
Mulţumescu-Ţi Doamne că mă-ndemni,
A pune-n slova mea simţiri mai sfinte,
Că de va fi atunci, de-o să mă chemi,
Să nu mă tem de ce-am acum în minte.
21-08-2012
Trimiteți un comentariu