13
August 2012
Trec stoluri risipite-n zbor,
Sunt anii mei, ori mi se pare?
Alerg pe drum în urma lor
Și drumul de sub tălpi mă doare.
Tot mai departe dinspre vară
E umbra mea peste pământ,
Ea nu mi-a fost nicicând povară,
Ci prieten credincios și sfânt.
E cel mai sigur adăpost,
Din ceruri o să cadă bruma,
Povestea toamnei pe de rost
Am să o știu și eu de-acuma...
Trec stoluri vălurite-n zbor,
Sunt anii mei, nu mi se pare,
Alerg pe drum în urma lor
Și vârsta din cuvânt mă doare...
2 comentarii:
Buna ziua.
Imi plac multe poezii ale dumneavoastra.
Aceasta este una dintre ele.
Cu respect,
Vasile D.
Anii mei ningând pe tâmple;
I-am purtat mereu prin gând
Risipindu-mi sufletu-n cuvinte,
Cu poezia am făcut un legământ!
Şi nu mă las- cât mai am vreme,
Atâta cât mă ştiu la inimă curat.
Să scriu cu gândul tot, poeme;
Aşa cum ştiu şi-am învăţat!
Trimiteți un comentariu