22
Noiembrie 2015
Mă
duce gândul înspre-Acasă,
De
Dealul unde mieii pasc
Vecie
cu lumină deasă,
Lumina-n
care eu mă nasc,
S-ascult
acolo dinspre zori
Același
țipăt plin de viață
Venit
de dincolo de nori,
Dar
nașterea ce greu se învață!
Mi-e
dor de-un leagăn de nuiele!
Și
Mama a plecat curând,
Ea
nu mai leagănă sub stele
Un
gângurit de prunc flămând;
Acolo-n
Cer, de bună seamă
Se
tot gândește-acum la fiu-
„Mai
naște-mă odată, Mamă”
Și
martor nașterii să-mi fiu...
Cum
fulguia tăcut pe creste,
Așa
mi-ai spus, în zi de joi,
Pe
lume-i totul o poveste,
Povești
sunt toate după noi!
Mi-ai
dat să beau din clopot rugă,
La
căpătâi mi-ai pus o carte,
Și
n-am fost niciodată slugă
Tăcerii
care ne desparte...
.........................................
Azi
nașterea de-atunci mă doare,
Căci
singur să te naști e greu!
Duminică-i
în calendare
Și-așa
va fi în vers mereu...
Nicolae
Nicoară-Horia
Foto:
Acasa mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu