Kuppenheim,
Vineri, 22 Noiembrie
2019
E ziua mea din anii
șaizeci-și-opt,
Când au trecut atâția
nu mai știu...
Ce-aproape-i secerișul!
Grâul copt
Nici prea devreme și nici
prea târziu,
Dar nu mă plâng și nici
nu are rost,
Cât încă vârsta
numelui mă-ncape!
Nu sunt bătrân, ori
tânăr cum am fost,
Nici prea departe-acum și
nici aproape;
Om ca oricare, niciodată
sfânt!
De sufletul pe care-l port
cu mine
Din ziua cea dintâi de pe
pământ,
Atât cât voi trăi nu
mi-e rușine!
Când fără el nimic din
viață nu-i,
Din Viața asta care mi-a
fost dată!
Să nu mă întrebați de
vârsta lui
Nici mie nu-mi răspunde
niciodată...
În rest aici e totul
efemer
Și liniștea din gânduri
și furtuna,
E ziua mea! O Mamă sus în
cer
De bucurie
lăcrimează-ntruna...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu