-Versuri cu miros de primăvară-
Silvanus al pădurii și-al primăverii,
Seva Iubirii dintre Om și Dumnezeu,
Niciodată zeul războiului și al durerii,
Bucuria re-nașterii din sufletul meu!
Duminică, 1 Martie 2026
Toate anotimpurile de pe
pământ
Sunt
De genul feminin!
Veșnicia-
La fel...
Bine-ai venit
În suflet
Și în casă,
Martie-
Femeie frumoasă!
A venit primăvara, să te
bucuri de ea,
Omule-frate din aceeași lumină,
Iarna din viață, oricât e de
grea,
Ea nu uită niciodată să vină!
A venit primăvara, ce femeie
frumoasă!
Cu dragoste sfântă și cu
respect
Primește-o în suflet,
primește-o în casă
Și pune-i mărțișorul la piept!
A venit primăvara! Cum râd
ghioceii,
Mugurii tresaltă și ei prin
livezi,
În inima mea dă colțul ideii,
Hai, pune mâna dacă nu crezi!
Primăvara mea...
Ce dragă-mi ești! Mereu așa
mi-ai fost,
Cu freamătul dumnezeiesc pe
buze,
Primăvara mea, sfânt adăpost
Mugurii tăi având...dureri de
frunze!
E Post acum, între Adam și Eva
Șarpele a adormit pe drum,
Psalmodiind se-aude-n vie seva
Și vinul vechi se tulbură-n
podrum...
De tine-atâta Dragoste mă
leagă!
Lumina dă năvală-n ochii mei,
Te-am așteptat să vii o
iarnă-ntreagă
Și sufletul mi-e plin de ghiocei!
Acum, când mâna harnică te
scrie
Și din Poemul meu când mă
privești,
Te-aud înmugurind, minune vie,
Ce tânără și ce frumoasă-mi
ești!
...................................................................
Se duce iarna, vine primăvara
Și liniștea înmugurește-n
crâng,
Nu le mai simt durerilor
povara
Și-așa îmi vine-n brațe să te
strâng!
Dar mi-e un fel teamă că te-oi
frânge,
Și tu atât de fragedă îmi
ești,
Se-aude-un înger pe genunchi
cum plânge,
Ori tu îmi spui, de ce mă
eminești?
Nicolae Nicoară-Horia
