PASTEL

Trec porumbeii peste-Oraş în stol,
Tremură tramvaiele pe şine,
De ce umbli cu buricul gol,
E iarnă şi e ger- nu ţi-e ruşine?

Ştiu că eşti fierbinte şi nu-ţi pasă
Când paşii tăi se plimbă pe alei,
Cine te-a minţit că eşti frumoasă
Pe vremea asta plină de polei?...

Privirea mea nu poate să-ţi cuprindă
Goliciunea gândului dintâi,
Du-te şi te uită în oglindă
Şi uitată-acolo să rămâi

Până o să vină primăvara,
Mai târziu sau mai devreme poate
Şi-o să-i simţi şi tu atunci povara
Cu dureri de muguri şi de spate...

NU PLECA...

Nu pleca, mai stai cu mine, încă,
Azi-noapte am dormit aşa de greu
Şi teama îmi era atât de-adâncă-
Te voi mai vedea copchilul meu?!

Mă cuprinsese-o linişte ciudată,
Inima-mi bătea în piept mai rar
Şi-am auzit atunci din Calendar
Cum îmi cântau toţi îngerii deodată...

Aproape către zori am aţipit
Cu ochii umezi în cântarea lor-
Sărmană Mamă- fiul tău grăbit
Acum de tine i se face Dor!

Odată voi plăti această vamă
Că n-am avut răbdarea să te-ascult!
Nu pleca, mai stai cu mine, Mamă,
Să-mi povesteşti din vremea de demult...

SFATURI PENTRU MINE ŞI PENTRU COPIII MEI...

Fereşte-te de mânia oamenilor, de mânia cea orbitoare care a întunecat minţile lui Cain, Saul şi Ahile!
Faţa ta să nu fie posomorâtă din pricina ei!
Îmbracă-te cu armura mâniei Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, cu mânia sa cea dreaptă, sfântă şi înţeleaptă, cu mânia celui ce a biruit făţărnicia, minciuna, nedreptatea, înşelăciunea şi împilarea.
„Nu te găbi să te mânii în sufletul tău...!” Nici ochii tăi să nu fie tulburaţi ! Diavolul se bucură de mânia ta, ispitindu-te!
„Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră”!
Fereşte-te de boala aceasta ce bântuie prin toate cetăţile lumii!
Lasă-te cuprins de mânia dragostei Învăţătorului tău: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!”, de mânia Celui de pe crucea Golgotei : „O, Eli, Eli...”
“… nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu”.
Amână prin blândeţea faptelor tale Ziua cea mare a mâniei Lui!

CUVINTELE VIN, CUVINTELE PLEACĂ...

Cuvintele vin, cuvintele pleacă
În lumea aceasta, tot mai săracă,
De unde, spre unde, nimeni nu ştie-
Fericit e Poetul care le scrie!

Ele aşteaptă doar să le cheme,
Fiecare pe nume, fiecare la vreme,
Cuvinte ce mângâie, cuvinte ce dor,
Fie-le veşnică gloria lor!

Cuvinte ce pleacă, cuvinte ce vin,
Ele sunt pline de harul divin,
Prietenii mei, de oriunde vă-ndemn-
Ocrotiţi-le, dar, şi rostiţi-le demn!


Ce Lumină mă naşte atunci când le scriu!
Fără de ele s-ar face târziu-
Cuvintele mele? Fericite sunt oare
În Poemul acesta şi în alte tipare?...

E-AŞA DE FRIG...

E-aşa de frig
De se aud cum crapă
Gândurile mele-acolo-n Munţi...
Fie-ţi milă
Şi de ger mă scapă,
Tu, lasă-mă
În ochii tăi fierbinţi
Să mă
Adăpostesc
Până la vară...
Ca un poet
Şi chiriaş ce sunt,
Lumina mea
Din ei
N-o să te doară
Şi-o să-mi plătesc
Şederea-
Pe cuvânt!

IUBIREA...

Credinţa din iubire
Nu e drog!
Ea nu se cumpără,
Nici
Nu se vinde,
E
Dintre toate
Singurul zălog
Pe care-l pun
Mereu
Între cuvinte...
Iubirea din credinţă
Nu e drog!
Ea mi-a fost dată
Martor
Pe pământ,
Să nu fiu singur,
Singur
Când mă rog
În veşnicia
Celui
Care sunt...

SCRISOARE DIN EXIL...

Se sting

În zare
Ultimii cocori,
Se face
Tot mai toamnă
În cuvinte-
Mă plictisesc de mine
Uneori-
De

Tine,
Nici nu-mi mai aduc
Aminte...
Scrisoarea

Ta
Mă doare

Ca un spin
Din cununa Celui

De pe cruce-
Acolo

Unde eşti
Nu pot să vin,
Ispita mea-
Odată,
Mă voi duce...