Cum trece viaţa asta ca un gând,
Când n-ai nici timp să îl gândeşti de-ajuns,
Ce-aproape de mirare am ajuns
Tot navetând, iubito, navetând...
Acum, când Veacul nostru dă-n amurg
Şi stele reci alunecă-n ţărână,
Nici o tristeţe nu ne mai amână,
Se-aude ceasul ruginind în burg.
Cum ne pândeşte lacomă risipa,
Târziul ne pătrunde până-n vamă,
Doar sângele înfrigurat te cheamă,
Sărutul tău mai luminează clipa.
Se duce viaţa asta ca un gând,
Când n-ai nici timp să îl gândeşti deplin,
Trecem şi noi, în urmă alţii vin
Tot navetând, iubito, navetând...
marți, mai 19, 2009
duminică, mai 17, 2009
ORIGINAL
“Totul ce este
A fost mai demult...”
Povaţa ta,
Fiule,
E-aşa de ciudată!
Eu,
Ca un părinte
Stau
Şi te-ascult-
Scrie
Ce nu s-a mai scris
Niciodată!
De la Adam
Şi de la Eva încoace,
Mai dinainte
De facerea lor,
Grâul numai
În cuvântul Grâu
Se coace,
Dorul arde
În cuvântul Dor!
Aceleaşi tăceri
Şi aceleaşi cuvinte
Se tac şi se spun
De la început-
Acesta ce sunt
Am fost şi înainte,
Mâine
În altul
O să
Mă
Mut...
A fost mai demult...”
Povaţa ta,
Fiule,
E-aşa de ciudată!
Eu,
Ca un părinte
Stau
Şi te-ascult-
Scrie
Ce nu s-a mai scris
Niciodată!
De la Adam
Şi de la Eva încoace,
Mai dinainte
De facerea lor,
Grâul numai
În cuvântul Grâu
Se coace,
Dorul arde
În cuvântul Dor!
Aceleaşi tăceri
Şi aceleaşi cuvinte
Se tac şi se spun
De la început-
Acesta ce sunt
Am fost şi înainte,
Mâine
În altul
O să
Mă
Mut...
CAIN...
16/17 mai 2009.
Mă mustră de o vreme
Dumnezeu!
Eu,
Cain,
Invidiosul ce sunt,
Mi-am adus
Aminte
De tine
Abel,
Fratele meu
Din fărădelegea
De pe pământ…
Mi-e sufletul numelui
Brăzdat de ruşine!
Fiii şi fiicele
Mele
De-acum
Nici nu mai pot
Să audă
De
Mine-
Jertfa de-atunci
E pulbere
Toată
Şi
Scrum…
Mă mustră de o vreme
Dumnezeu!
Eu,
Cain,
Invidiosul ce sunt,
Mi-am adus
Aminte
De tine
Abel,
Fratele meu
Din fărădelegea
De pe pământ…
Mi-e sufletul numelui
Brăzdat de ruşine!
Fiii şi fiicele
Mele
De-acum
Nici nu mai pot
Să audă
De
Mine-
Jertfa de-atunci
E pulbere
Toată
Şi
Scrum…
vineri, mai 15, 2009
CÂMPIA LIBERTĂŢII...
Blaj, 15 mai 1848- 15 mai 2009.
Patruzeci de mii erau atunci
Pe Câmpia Blajului românii
Şi Dumnezeu din cer le da porunci,
Aici să fie pentru veci stăpânii!
Şi-acum se înfioară Munţii toţi
De sfânta lor aducere aminte,
Cum trece IANCU tânăr printre Moţi,
Cu vorbele mulţimea o aprinde...
.............................................................
Dar liniştea-i acolo îndestulă
După atâtea aprige furtuni,
Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă,
Doar Aerul îngână rugăciuni...
Dă-ne, Doamne, minte şi răbdări,
Să ştim că suntem şi le aminteşte
Celor plecaţi de-aici spre alte zări,
Dorul deŢară, scris în româneşte!
Ne fie Viaţa binecuvântată
De pe Câmpia Blajului, vă spun,
Patruzeci de mii erau odată,
Câţi au mai rămas din ei acum?
Patruzeci de mii erau atunci
Pe Câmpia Blajului românii
Şi Dumnezeu din cer le da porunci,
Aici să fie pentru veci stăpânii!
Şi-acum se înfioară Munţii toţi
De sfânta lor aducere aminte,
Cum trece IANCU tânăr printre Moţi,
Cu vorbele mulţimea o aprinde...
.............................................................
Dar liniştea-i acolo îndestulă
După atâtea aprige furtuni,
Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă,
Doar Aerul îngână rugăciuni...
Dă-ne, Doamne, minte şi răbdări,
Să ştim că suntem şi le aminteşte
Celor plecaţi de-aici spre alte zări,
Dorul deŢară, scris în româneşte!
Ne fie Viaţa binecuvântată
De pe Câmpia Blajului, vă spun,
Patruzeci de mii erau odată,
Câţi au mai rămas din ei acum?
joi, mai 14, 2009
TOTUŞI...
14 mai 2009.
Nu sunt profet,
Nici apostol
Nu sunt,
Naşterea mea
E
O-ntâmplare!
Dacă mor
Şi
Înviu
Cu fiecare cuvânt
Care
Îl scriu-
Totuşi, Doamne,
Cine-mi stă
Oare
În cămaşa aceasta
De pământ
Şi
De
Sare?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
