Copilul din mine...

Kuppenheim, Baden Württemberg

22 Ianuarie 2019

-Restituiri-

Mă întreba, ce întrebare ciudată!

Copilul din mine, sub norii cei grei,

De-atunci nu i-am răspuns niciodată-

Munții, înalții, vorbesc între ei?

Vara, din iarba plină de duh

Priveam vulturul cum se rotește,

Singur, tot singur acolo-n văzduh,

El, Doamne, cu cine vorbește?

Și altele-asemenea îmi stăruie-n minte,

Îmi făceam aripi de șindrilă să zbor,

Nici acum nu mi-e gândul cuminte-

De copilul acela zburdalnic

mi-e dor!

Îl simt deseori cum se zbenguie-n mine,

Precum Râul de aur, acolo, pe prund,

De el niciodată nu mi-e rușine

Și dacă mă-ntreabă, ce să-i răspund?

Nicolae Nicoară-Horia

Nicio carte nu are hotar...

Kuppenheim, Baden Württemberg

21 Ianuarie 2019

„...am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”

Ev.Ioan 17, 4

Atunci când scriu mă simt cuprins de har,

Fără el nici n-aș fi scris vreodată,

Nicio carte nu are hotar,

Numai vederea care ne-a fost dată!

Din cei plecați nu-i nimeni să fi spus:

„Mi-am terminat lucrarea pe pământ!”

Ci numai însuși Fiul Său Iisus,

Când S-a întors la Tatăl în Cuvânt!

Sub semnul trecător al biruinții,

Vă spun înspre auzul tuturor:

Nu dărâmați ce-au construit părinții,

Precum strămoșii dinaintea lor!

Și eu, ce mâzgălesc aici hârtia,

Mă voi duce într-o zi anume

Și-n urmă va rămâne Poezia

Neterminată, singură în lume...

Nicolae Nicoară-Horia

Grigore l-a iubit pe Dumnezeu...

Kuppenheim, Baden Württemberg

Joi, 17 Ianuarie 2019

In memoriam Grigore Vieru

Grigore l-a iubit pe Dumnezeu,

O recunoaște cerul, dar și glia,

Pe mal de Nistru se ruga mereu,

Una să-i fie-n toate- ROMÂNIA!

Mi-aduc aminte, ca de-un sfânt botez

De care moartea nu mă mai desparte,

Acolo sus pe Munte, ca un crez

Când mi-a spus basarabeanul-„frate!”

Îmbrățișarea lui n-o uit în veci,

Mi-e martor în cuvânt poetul Mara

Și moții abătuți de pe poteci

Urcând spre Târgul ce-l cunoaște țara...

„Ce mult ne-asemănăm!” Câtă lumină

S-a cuibărit atunci în versul meu!

Cu Dragoste statornică, deplină,

Grigore l-a iubit pe Dumnezeu!

Cub lacrimile Dorului pe față

Și astăzi, din cuvântul cel de sus,

El crede în lucrarea Lui măreață:

„Mai multe Românii pe lume nu-s!”

Nicolae Nicoară-Horia

Semănătorul de ceartă...

Kuppenheim, Baden Württemberg

16 Ianuarie 2019

Din Copilăria mea care mă iartă

Pentru toate greșelile ce le-am gândit,

N-am suportat oamenii care se ceartă,

Pe ură în viață nimic n-am zidit!

Când Dumnezeu a făcut lumea, certatul

Era împotrivă, șoptind că nu-i bine

Și astăzi peste tot e prezent nefârtatul

Și-n toată lucrarea e mereu lângă mine

Și-oriunde în viață e liniștea pură,

Pe pământul acesta plin de mister,

Când Omul se roagă el strigă și-njură

Să nu se audă rugăciunea la cer!

N-am suportat gâlceava-ntre muze,

În poemul cel zilnic, în orișice artă,

De-aceea vă spun cu durerea pe buze,

Osândit să fie semănătorul de ceartă!

Nicolae Nicoară-Horia

De ziua ta...

15 Ianuarie, mereu...

De ziua ta ce să-ți aduc în dar?

Nimic din tot ce sunt nu e-n zadar!

M-am tot gândit cu ce să vin în prag,

Mi-e dor de tine, prietenul meu drag,

Cu tine am crescut acolo-n Munți

Lâng'o Vâlcea cu murmurul sub punți,

Cutreierând păduri, ce astăzi nu-s,

Tu ai rămas Luceafărul de sus!

Sub raza lui, mereu mi-aduc aminte,

Am strâns în brațe primul dor fierbinte,

În Apuseni, sub cerul cenușiu,

Te-ai întâlnit cu Geniul cel pustiu...

De ziua ta eu am venit să-ți spun

Că Iancu de atunci e mai nebun

De dragoste de Țară și de Neam,

Noi mai puțini suntem din câți eram

Și Horia pe-un Munte stă călare,

Îți vom purta în suflet fiecare,

Cât o fi pământul nostru teafăr,

Lumina, cea nestinsă, de Luceafăr!

De ziua ta, primește-mă, Mihai,

O clipă doar acolo lângă rai,

O clipă doar sub umbra unui nor

Să îmi reciți- mai am un singur dor...

Nicolae Nicoară-Horia

Cine suntem...

Kuppenheim, Baden Württemberg

12 Ianuarie 2019

„Suntem români și punctum!”

Mihai Eminescu

Cine suntem? Cel care întreabă

Știe răspunsul, omul se preface,

Pe prefăcuți de nu au altă treabă

Lăsați-i să se odihnească-n pace!

Născuții prematur din eprubetă,

Unii mint cu buletinu-n mână,

Dacă l-au pierdut ei nu regretă,

Că cetățenia lor nu e română!

Jalnice umbre pe la porți străine

Sche-lălăind pre limba lor uitată

Și lumea asta-i plină de jivine,

Cu mamă adoptivă, fără tată!

Trăim această cruntă erezie

În somnul care pururi ne-a-ncăput,

Cine suntem? Dumnezeu ne știe

Tot neamul nostru de la început!

O parte dintre sfinți d'acia sunt

Și rugăciunea nu s-a stins pe-altare,

Grădina Maicii Lui cu freamăt sfânt

E-adăpostită-aici între hotare...

Nicolae Nicoară-Horia

Doi oameni-același cuvânt...

Kuppenheim, Baden Württemberg

Vineri, 11 Ianuarie 2019

Doi oameni-același cuvânt

Rostit de-amândoi pe de rost,

Primul-înțelept ca un sfânt,

Celălalt-fudul dar și prost...

Adeseori i-am întâlnit în viață,

Unul mi-e prieten, altul nicicum,

De la naștere omul învață

Și până la margini de drum

Cum să scrie și să vorbească,

Pe-aproapele tău de vrei să-l împaci

Decât într-o ciudată „păsărească,”

E mult mai bine, omule, să taci!

Nicolae Nicoară-Horia