Eu scriu...

Vineri, 15 Mai 2020

Eu scriu și tu aștepți, știu bine,

Cu sufletul arzând pe palme

Poemul meu desculț ce vine

Din zările Iubirii calme;

Eu scriu adeseori cuvinte

Rostite de același glas

Vestit cu mult mai înainte

De-a face pe pământ popas.

Atâta freamăt mă cuprinde!

Privind la chipul tău flămând

Cerneala inimii fierbinte

Se tulbură din când în când...

Eu scriu și Aerul suspină

De drag și dor să îmi citești

Poemul scris dinspre lumină

Cu ochii tăi dumnezeiești!

Nicolae Nicoară-Horia

Ocrotește, Doamne, mâna care scrie...

Joi, 14 Mai 2020

Îmi aduc aminte din Copilărie

Și de-atunci îndemnul pururi îl ascult,

Cel ce nu citește nicio poezie

E purtat prin viață de un suflet mut!

Cu ea împreună omul niciodată

N-a fost și nu este singur sub văzduh

Și din clipa-n care știu că mi-a fost dată

Cerul din cuvinte s-a umplut de duh!

Neclintit mi-e duhul azi din crezământ,

Plin de o Iubire, pururea curată

Și eu, ca oricare, din potirul sfânt

Am primit la vreme împărtășirea dată...

Din Lumină vine orice Poezie,

Din lumina spusă-n ziua cea dintâi,

Ocrotește, Doamne, mâna care-o scrie,

Bucuriei noastre pune-o căpătâi!

Nicolae Nicoară-Horia

Iubito, parcă am orbit de-o vreme...

13 Mai 2020

Iubito, parcă am orbit de-o vreme,

Atâtea frumuseți nu le vedem,

La dragostea-mpreună să ne cheme

Și sufletul și brațele se tem...

Am și uitat îmbrățișarea ce-i,

Sărutul nu mai vrea să ne unească

Și totuși temătoare știu că vrei

Cuvântul dintre noi să se-mplinească;

Crede-mă și mie ce dor mi-i!

Să alungăm această clipă cruntă,

E primăvară, tulburați salcâmii

Cu toată floarea-s gata pentru nuntă!

Mă uit în ochii tăi, să nu te miri,

Acolo, încă, e lumina vie,

În noaptea asta vreau să mă inspiri,

Să simți aceeași mână cum te scrie!

Până se face ziuă cu răbdare

Să te compun de sus și până jos,

Poemul meu în sinea lui nu doare

Și nici în sinea omului frumos...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

Bătrânii, Biserica și Țara...

12 Mai 2020

Bătrânii, Biserica și Țara,

Trei cuvinte într-un singur gând,

Asupra lor astăzi se varsă ocara

Din hârdăul urii-până când?

Țara, Biserica și Bătrânii,

Nu mai sunt la modă acum,

Ce-i sufletul fără trupul țărânii?

Ce-i călătorul pribeag fără drum?

Biserica, Bătrânii și Țara!

Refrenul acestui Cântec mă doare,

Cine nu le suportă povara

Nu merită să trăiască sub soare!

Nicolae Nicoară-Horia

Prislop...

12 Mai 2020

-Restituiri-

„Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii,

dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății. ”

Arsenie Boca

Am fost și eu acolo, la Prislop

Și-n alte vremuri l-am simțit aproape,

Se-oprise parcă Timpul din galop

Cu Veșnicia murmurând sub pleoape!

Am fost și eu acolo sub văzduh,

Am fost și eu lângă mormântul viu,

Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh

Nu voi putea vreodată să-l descriu!

Acolo L-am simțit pe Dumnezeu,

Cum Dragoste și Liniște împarte,

Vor spune unii, cum au spus mereu,

Că moartea nu unește, ci desparte!

Ce verde crud! Nimic nu se usucă

Și orice floare știe să se frângă,

Acei ce simt chemarea să se ducă

La Mănăstire, la Prislop să plângă

Lângă Mormântul unui Sfânt Român

Și să-i asculte inima cum bate

Și-acum când scriu, cuvânt după cuvânt

Fiorul sfânt îl simt cum mă străbate;

Un tainic și dumnezeiesc parfum

Îmi umple iar ființa mea întreagă,

Ce Aer, Doamne! Parcă-l văd și-acum

Când îl respir ca pe-o minune dragă...

Nicolae Nicoară-Horia

Mă ucid tainele din jurul meu...

11 Mai 2020

Cum ucid tainele din jurul meu,

Tot mai multe și tot mai ciudate!

M-au distanțat semenii de Dumnezeu

Prin legile ce ne-au fost date?

Poetul din Lancrăm se-ntreabă și el

Cu sufletul de după zăbrele:

O, Veac al meu, netrebnic și mișel,

Vrei să pui capăt Poeziei mele?”

Primăvară frumoasă, te-ntreb și pe tine,

Cine-i străinul ce ne desparte,

Târziul din gânduri de unde vine,

Ce-i frica aceasta nebună de moarte?

.......................................................

Mă dor toate culorile din curcubeu,

Fântâna e tot mai tăcută sub stele,

Mă ucid tainele din jurul meu,

Odată parcă îmi era milă de ele...

Nicolae Nicoară-Horia

Vindecă-mă, Doamne...

Duminică, 10 Mai 2020

Ev. Ioan 5, 1-15

-Cuvinte duminicale-

Vindecă-mă, Doamne, fie-ți milă,

Din mocirla vremii să mă înalți,

Primește rugăciunea mea umilă,

Sunt slăbănog și eu, ca toți ceilalți!

Vindecă-mă, Doamne, știi prea bine

De câte boli cuprins e trupul meu,

Nu îți întoarce fața de la mine,

Pe Fiul Tău L-am răstignit mereu,

Cu gândul, cu cuvântul, ori cu fapta,

Când nu-i nimic de jos fără de sus,

Fă-mă să fiu tâlharul cel din dreapta

Din Ziua Pătimirii lui Iisus!

Vindecă-mă, Doamne și deodată

Să vindeci și această lume slută,

Ascultă Rugăciunea mea curată

Din vacarmul clipei-Doamne-ajută!

Poruncii Tale să-i cunoaștem rostu':

„Vă umpleți de iubire și de har!”

Și nu ne lăsa duși, Părinte-al nostru

Întru ispita cea fără hotar...

Până când, Părinte...

Duminică, 10 Mai 2020

-Cuvinte duminicale-

Până când, Părinte, își bat joc de Tine?

Hula fără margini până când o ierți?

Diavolul lucrează și lucrează bine

Și Scriptura parcă plânge-ntre coperți...

Scriu și Rugăciunea cine mi-o ascultă

Și sunt tot mai singur astăzi în pridvor,

Prietenii de-o viață nu mă mai salută,

Câtă ură oarbă e-n privirea lor!

Vindecă-ne trupul ars de îndoială,

Gândul care-aiurea umblă pe poteci,

Pe pământul nostru bântuie o boală,

Dar de Tine, Doamne, nu se-atinge-n veci!

Nicolae Nicoară-Horia