Despre tristețe nu mai scrie...

19 Mai 2020

Despre tristețe nu mai scrie,

Ajunge câtă-i pe pământ,

Porunca inimii e vie

Și robul inimii eu sunt,

Când fără ea orice poveste

Și orice cântec e-n zadar,

De-apune soarele, pe creste

Răsare dimineață iar;

Lumina lui-ce bucurie!

Când se revarsă peste toți,

Despre-ntuneric nu mai scrie,

Zâmbește-i Vieții dacă poți

Și Dragostea mereu să-ți fie

Oriunde-alăturea pe drum,

Despre tristețe nu mai scrie,

N-ajunge câtă e acum?

Nicolae Nicoară-Horia

Omul modern...

20 Mai 2020

Îmi aduc aminte de „cei doi” sub pomul

Înflorit și încă fără poame-n rai,

Cât de frumos, cât de-animal e omul,

Cât de spurcat adeseori în grai!

De nouă ori dacă îi faci un bine

Și-a zecea oară dacă nu mai poți,

Atunci azvârle cu blesteme-n tine

Pomenindu-i și pe strănepoți...

Mă uit la chipul lui, strâmbat de ură

Și în ochii mirosind a clor,

Nu mai are în cuvânt măsură,

Nu mai are-n suflet niciun Dor!

Parcă-l aud, pe bunul Dumnezeu

Oftând acum din zarea cea albastră:
Unde ești, Adame, Omul meu,

Cel după chipul și asemănarea noastră?

Nicolae Nicoară-Horia

Sună telefonul...

Luni, 18 Mai 2020

Sună telefonul, nimeni nu răspunde

Și așa de-a valma trupurile zac,

Moartea nemiloasă grabnic îi ascunde,

Cum ascund țăranii boabele în sac...

Mă cutremur, Doamne, simt că mă scufund

În această Mare oarbă de cuvinte,

Mișună flămânde hidrele pe prund,

Tu întinde-mi mâna, mâna Ta, Părinte!

Sufletul mă doare, sângerând prin spini,

Tot mai greu mi-e lutul și nu știu să-nnot,

Decât între valuri, pradă la rechini,

Tu mai bine ia-mă de aici, de tot!

........................................................

În întreg poemul nu îl mai pot spune,

Mâna se-nfioară, ca un cântec frânt

Sună telefonul, cât o să mai sune?

Liniștea se-așterne oarbă pe mormânt...

Nicolae Nicoară-Horia

Eu nu scriu...

18 Mai 2020

-Restituiri-

Sunt tot mai multe boli nevindecate,

Bolnavi ce nu vor în cuvânt să creadă,

Eu nu scriu pentru capete plecate

Tot așteptând minuni ca pe o pradă...

Credința mea statornică-e una,

Sub semnul crucii viu peste cuvânt

Am fost și voi rămâne întotdeauna

Aici și până dincolo de vânt.

De voi lăsa în urmă o cărare,

Pe ea nu crește iarbă niciodată

Și-atâta doar am vrut, ca fiecare

Să își cunoască umbra măsurată;

Nu sunt mâhnit pe oameni, nici pe sfinți,

Nu stau în calea roiului de-albine,

Mă tot întreabă unii-cum te simți?

Mă simt în locul meu și-i mult mai bine!

Și-s tot mai multe boli nevindecate

Și tot mai mulți bolnavi închipuiți,

Eu nu scriu pentru capete plecate

Nici pentru cei cu voia lor zdrobiți...

Nicolae Nicoară-Horia

Învață-mă, Doamne, cum să mă rog...

Duminică, 17 Mai 2020

-Cuvinte duminicale-

Nu cred în flămândul dintre cuțit și pită!

Se ruga unul ca un zălog

Pe care Satan îl ducea în ispită:

„Învață-mă, Doamne, cum să mă rog!”

Cuvintele-acestea le aud mereu

De pe buzele celor cuprinși de angoasă,

Ce n-au crezut niciodată că Dumnezeu

La vremea dată îi cheamă Acasă!

Se ruga unul, bolnav prin cetate

Te-am hulit dimpreună cu Singurul Fiu,

Învață-mă, Doamne, știutorul de toate

În ceasul acesta nimic nu mai știu

Și-așa mormăind, ca ursu-n bârlog,

Se ruga omul dintre cuvinte:

Învață-mă, Doamne, cum să mă rog,

Învață-mă, Doamne, să-mi aduc aminte!

Nicolae Nicoară-Horia

Dialog amical...

Duminică, 17 Mai 2020

Cât ai slăbit! De-atâta vreme

Amice noi nu ne-am văzut!

Nu-ți face griji și nu te teme,

Așa cum sunt eu te salut!

Tu nici măcar în vremea asta

Nu m-ai sunat și nu mă mir

De când a năvălit năpasta,

Să mă întrebi dacă respir?

Tu cum arăți, eu ce să-ți spun?

Mă bucur că ești viu în viață

De când cu apă și săpun

Te-ai subțiat pe mâini, pe față...

De unde vine-această boală?

Ea, întrebarea, mă intrigă

Și simt prin mine o răscoală

Cum fierbe ca o mămăligă!

Să fim dar sănătoși, amice,

Ne-om îngrășa, să ai răbdare

Dar trupul, nu uita, ferice

De cel ce-l duce pe picioare...

Nicolae Nicoară-Horia

M-am împăcat cu gândul...

16 Mai 2020
„Împacă-te cu tine însuți;

și se vor împăca cu tine cerul și pământul”.

Sf. Isaac Sirul

M-am împăcat cu gândul, împreună

Ne-am pus la pace, altă cale nu-i,

Vrajba dintre noi nu este bună

Și nu e bună-n viața nimănui!

M-am împăcat cu gândul, toată truda

Dușmanilor de-o clipă e-n zadar,

De peste tot îmi dă târcoale Iuda,

Vânzarea lui mi-e scrisă-n calendar...

M-am împăcat cu gândul? Cine știe,

Dacă și-acesta este gândul meu,

Ispita, știu, ea vine din pustie

Și niciodată dinspre Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia