Mă strâng în brațe Munții...

-Restituiri-

„Mă strâng în brațe Munții Apuseni,”

Tu de Iubirea lor să nu te temi,

Eu știu că gelozia-i boală grea,

Dar noi ne-am lepădat demult de ea!

Mă strâng în brațe Munții, cei de-Acasă,

Unde-i Copilăria mea rămasă

Pe Curătura unui Dor prelung,

Ce tânăr e! Nu pot să-l mai ajung...

Cuvântul mi se înalță tot mai sus,

M-or strânge-n brațe Munții din Apus

Când obosit de vreme mă voi duce

Să-mi odihnesc tăcerea sub o cruce...

Acolo, pe cărări de iarbă arsă,

Gândul meu flămând, precum o coasă,

Spre ei tot urcă-n orice dimineață,

Mă strâng în brațe Munții plini de viață...

23 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Doamne, scapă-mă...

 

„Eu sunt; nu vă temeți!”

Ev. Matei 14, 22-34

„Doamne, scapă-mă!” îi spun și eu

Ca Petru când pe mare-ajuns la greu

A început atunci să se scufunde

Și Dumnezeu din ceruri îmi răspunde!

Pe vreme bună, dar și întotdeauna

El potolește vântul și furtuna,

Mereu te cheamă: „vino”, dintre vremi

De glasul Lui nicicând să nu te temi!

”Doamne, scapă-mă!” îi spun și-acum,

Când îndoiala mi-a ieșit în drum,

De la Înviere ea nu mai există!

Dar nu mi-e fața niciodată tristă;

Chiar dacă-n viață nu ți se-arată,

De El să nu te îndoiești vreodată

Și mâna Lui spre tine stă întinsă

Din marea dragostei, cea necuprinsă...

Să nu-ți fie teamă...

Să nu-ţi fie teamă,

Doamne, ce cuvinte!

Le aud şi astăzi

Din acelaşi nor,

Cât mai stau sub vremuri

Şi de-acum-nainte

Voi rămâne pururi

În lumina lor.

Să nu-ţi fie teamă,

Ce poruncă-înaltă!

Obosit de Viaţă,

Răzimat ce Cer,

Precum nu i-e frică

Marmorei de daltă,

N-o să-mi fie pururi

Şi de-o fi să pier...

Duminică, 22 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Dumnezeu și Poezia...

 

Adeseori

Am credința,

Că acolo,

În slăvita Lui împărăție,

Mâna

Lui

Dumnezeu

Scrie

Pe sufletul meu

Poezie!

Simt

Cum coboară în mine

Fiorul cel sfânt;

Ce minunată

E starea atingerii

De Cuvânt!

Duminică, 22 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Plânge Poezia și suspină...

 

Plânge Poezia și suspină:

Trăim vremuri de Apocalipsă,

Respir prieteni, încă din lumină,

Mi-e soarele aproape de eclipsă

Și noi dormim, ce-i adormirea oare

Din vremea mai-nainte de-a fi vreme?

Tot ce văd și tot ce-aud mă doare,

Vai, suflete din mine, nu te teme!

Tu ai fost și-așa o să-mi rămâi,

Oricât or vrea dușmanii să te-nvingă,

De pe pământ, din ziua cea dintâi

Suflarea ta nu-i cine să mi-o stingă!

21 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Să crești mare...

 

„Crești, băiete, crești...”

K. S.

-Restituiri-

Așa-mi ziceau sătenii: „să crești mare!”

Nu uit cuvintele ce mi le-au spus,

E-atâta pace-n ele și culoare!

Voi crește cât o vrea Acel de Sus...

E-un cer curat în vorba lor adâncă!

Spre el încerc statornic să mă sui,

De am crescut și voi mai crește încă

Pe umbră mi-au călcat „amici” destui.

„Să crești mare!” se ruga o Mamă

Acolo-n Munții cei mai din Apus,

De prea înalt odată mi-a fost teamă,

Să cresc, atât voiam și mi-e de-ajuns;

Cine-a vrut și vrea să înțeleagă,

E-un singur adevăr întru cuvânt-

Întotdeauna-n viața asta întreagă

Mi-a plăcut să fiu atât cât sunt...

Vineri, 20 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Eu scriu...

 

-Restituiri-

Eu scriu, e datoria mea s-o fac,

În fața frumuseții cum să tac?

În fața vieții care mi-a fost dată

Fără cuvinte n-am să fiu vreodată!

Citească-mă pe urmă cei ce vor,

Nu-i voi rămâne nimănui dator

Și celor care spun că nu au vreme

Pentru aceste pământești poeme...

Eu am în mine-o bucurie-aparte,

Ce n-are teamă-aici de nicio moarte

Și nimenea nu îi va pune cruce

Nici dincolo, atunci când mă voi duce!

Eu scriu mereu, așa cum mi se spune

Și poezia mea e-o Rugăciune

Dintr-un suflet, simplu și umil,

Din vremea când eram și sunt copil...

Joi, 19 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Inima...

 

-Restituiri-

Mă doare inima? De ce mă doare

I-am pus mereu această întrebare,

Despre durere ea nu știe ce-i!

Nici n-are odihnă în tic-tac-ul ei...

La omul cel simțit, pătruns de duh,

Aici, între conștiință și văzduh,

În vremea plină de îndoieli și stres

Acest oftat se-aude tot mai des!

E-adevărat, mai sunt destui acei

Ce nu-i știu încă adevărul ei,

Cât viețuiesc nici nu-i interesează

Dacă ei dorm, de ce rămâne trează...

Mă doare inima? Ori mi se pare,

Altceva din lutul meu mă doare,

Tu pune mâna pe cuvântul meu,

Cu tine niciodată nu mi-e greu...

17 August 2021

Nicolae Nicoară-Horia