Iubește-ți neamul tău, copile,
Oriunde mergi, oriunde ești,
Până la capătul de zile
Cu Țara-n suflet să trăiești!
Vai de acel ce nu o poartă
În dor, în gânduri și în grai!
Precum o mamă ea ne iartă,
Când Țara pe pământ e rai...
Sub zări cu aur poleite
O alta-n lumea asta nu-i,
Cel care pleacă să nu uite,
Deschisă-i poarta-n urma lui!
Se-aude-n muguri primăvara
Să-i fii, copilul meu, fidel,
Iubește-ți Neamul, dar și Țara
În care viețuiește el!
14 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Ev. Ioan 1, 43
Cum se uită omul mereu înapoi!
„Urmează-Mi!” Ce minunat îndemn
Pentru mine, pentru tine, pentru voi,
Fie-ne Răspunsul întotdeauna demn!
Ajunși la răspântie se-ntunecă pașii,
Gândul te-ntreabă încotro să apuci?
Adeseori în grabă gângurim ca lașii,
Obosiți la Umbra Sfintei Cruci,
Iar Glasul Acela se-aude din nou:
„Urmează-Mi!” Lasă-ndoiala deoparte,
Nu-i Omul aceasta ca un ecou
Rătăcit între Viață și moarte?
Din zarea deschisă spre veșnicie,
Pentru prieten și pentru dușman
Răsună Chemarea, statornică, vie:
„Urmează-Mi!” Altă cărare e-n van!
Duminică, 13 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Nu-i durere să mă doară,
Nu mă las de ea înfrânt,
Sunt bolnav de tine, Țară,
Leacuri știu că nu mai sunt...
Vântul murmură pe coarde
Doina noastră din pruncie,
Inima în piept îmi arde,
Ardă până-n veșnicie!
Unde-i ardere-i lumină!
Tot mai singură pe cale
Vâlva băilor suspină,
Din adâncurile goale:
„Unde sunteți, moții mei?”
Tulnică din stâncă-n stâncă
Sus prin Apusenii grei
De-o neliniște nătângă...
................................
Parc'aud durute cară
Cum vin de pe alt târâm-
Sunt bolnav de tine, Țară
Și așa o să rămân!
Nicolae Nicoară-Horia
E frig afară, ufff! Ce strașnic ger!
Tremură caișii-n sinea lor
Și merii stau înmărmuriți sub cer,
Nu ți-am spus că mugurii te dor?
Mi-e sufletul sfios precum un miel
Când zvonul Învierii îl străbate
Și vântul parcă s-a ascuns și el
Acolo printre ramuri înghețate...
....................................................
Poemul cât aș vrea să se termine
Cu bucurie sfântă când îl scriu!
E frig afară, vino lângă mine
Să ne-ncălzim cât încă nu-i târziu...
Vineri, 11 Februarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
„Îmi iau pașaportul și plec!”
Mi-a fost dat să aud aceste cuvinte,
Nu sunt eu vrednic să-i judec,
Judecă-i Tu pe „patrioți”, Părinte!
Unde se duc? Nici ei nu știu,
De Patrie niciun dor nu îi leagă,
Mă dor cuvintele când le scriu,
Cine poate să le-nțeleagă!
Pașaportații ducă-se unde-i mai bine,
Binele-acela și el se termină,
Aud primăvara cu zumzet de-albine,
Cum trece luminând prin grădină...
E-atâta neliniște sub soare, sub stele,
E-atâta neliniște în limba română!
Eu stau aici lângă cărțile mele,
Singure, Doamne, cum să rămână?
Vineri, 10 Februarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
M-am visat cu tine, tată,
Doamne și ce vis ciudat!
Nu credeam s-ajung vreodată
Să-mi vorbești ca un soldat...
Inima din piept îmi bate,
Ea pe toate le cuprinde,
Aveai ranița în spate
Și lumină-n ea-merinde...
„Plec să-mi apăr țara-ntreagă
De dușmanii care vor
Din Grădină să-i culeagă
Roadele ce nu-s a lor!”
Cum ne cuprinsese teama!
În căsuța de pe Munte
Plângea lângă leagăn mama,
Când m-ai sărutat pe frunte...
................................................
M-am visat cu tine, Tată!
Știe bunul Dumnezeu,
M-a trezit așa deodată
Îngerul din Visul greu...
Duminică, 6 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Ghiocel în lacrimi, pe sub norii grei
Dragostea de Viață nu e în derivă,
Vine primăvara, tu ești semnul ei,
Pe pământ nu-i cine să-i stea împotrivă!
Vine primăvara! Între Rai și iad
Gândurile mele se-mpletesc în șnur
Ce zăpezi murdare peste tine cad!
Tu rămâi același, vestitor și pur.
Ghiocel în lacrimi, blând și înțelept,
Mugurii pe ramuri s-au trezit deodată,
Vine primăvara, să te strâng la piept,
Cum strângeam în versuri un oftat de fată...
1 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
