E Ziua ta, Poezie, ție pururi mă-nchin,
Ziua din care m-ai strigat pe nume,
Ce singur e Omul, pământit și străin,
Călător fără tine prin lume!
Întunericul nopții peste tot stă la pândă
Din Porunca: „să fie lumină!”
Gura mea grăitoare cât e de flămândă
După pâinea aceasta divină!
Să nu se risipească nicio fărâmă,
Jertfa ta fie mereu cu temei,
E Ziua ta, Poeziuă și așa să-mi rămână
Până în Clipa de la capătul ei!
21 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Ev. Marcu 2, 11
Cuvintele Tale îmi stăruie-n minte
Din rugăciune, atunci când mă rog
Și Rugăciunea întotdeauna-i fierbinte:
„Vindecă-mi, Doamne, gândul slăbănog!”
Vindecă-l, Doamne și pe-aproapele meu,
Din patul neputinței degrabă îl scoală,
Iartă-i păcatele, Fiu de Dumnezeu
Și-alungă-i din suflet orice-ndoială!
Eu cred în cea mai deplină putere
Și-n Dragostea Ta care vine de sus,
Cum crede Primăvara în Înviere
De fiecare dată când iarna s-a dus...
Pe lumea aceasta, tot mai bolnavă,
Credința e simplă, răutatea e dublă
Și totuși Porunca se-aude din slavă:
„Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”
Nicolae Nicoară-Horia
De când te știu, femeie frumoasă,
Femeie-iubită, femeie-alint,
Niciodată poezia nu a fost geloasă,
Din adevărul ei nu te mint!
Vă inspir deopotrivă pe fiecare,
Fericit inspiratul ce sunt!
Între tine și ea nu există hotare,
Între tine și ea e un sfânt legământ!
Cum poate sufletul să nu se mire!
De la capătul lumii, din lacrimi de rouă,
Cu mâinile Lui, plin de Iubire
Dumnezeu v-a făcut pe-amândouă!
Se-nfioară aerul atunci când vă scriu
Și nici un nimic nu m-apasă,
Se face devreme tot ce-i târziu,
Poezia mea tânără nu e geloasă...
Duminică, 20 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Noaptea peste tâmple
Mă apasă,
De tăcere
Sufletul se umple
Și-așa-mi vine
Să mă duc Acasă,
Să trag ușa vremii
După mine...
Și acolo,
Sub icoane sfinte,
Lângă leagăn,
Tânăr ca un zeu,
Până când
Nu vor mai fi cuvinte,
Să-mi scriu
Poemul
Către
Dumnezeu,
Poemul cel dintotdeauna
Unul...
Din lumea asta
De durere
Multă,
Prin care mi-a fost dat
Să trec și eu,
El mă citește,
Bunul
Și
M-ascultă...
Vineri, 18 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Ce murdar e aerul! Aud cum oftează,
V-ați întrebat vreodată cât suferă el?
Oriunde se vântură, peste tot poluează
Omul din lume, nesătul și rebel!
Ce murdar e aerul ce ne-a fost dat
Să-l respirăm cu băgare de seamă,
Aerul proaspăt, divin și curat,
Din pântecul nevinovat de mamă!
Ce murdar e Aerul! Ochii mă dor,
De întunericul care-o să vină,
Doamne, al Păcii și-al tuturor,
Pune-mi Lumina Ta pe retină,
Curăță-mi Aerul de zgura cea grea,
Pune-mi Duhul sfânt peste liră,
Să se cutremure adevărul din ea,
Adevărul când mi-ai spus: respiră!
Vineri, 18 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Aș vrea să scriu, mai bine tac,
Nu pun eu stavilă furtunii!
Cu vremea asta nu mă-mpac,
La cârma ei sunt toți nebunii...
Mă uit cu silă-n jurul meu,
Vai, Omule, unde-ai ajuns,
Te-ai lepădat de Dumnezeu,
Ca întrebarea de răspuns!
Te-ai depărtat de cel ce-ai fost
Cu Dragoste făcut din tină,
Nici ea nu-ți este adăpost
Pentru Târziul ce-o să vină...
..............................................
Îmi pipăi sufletul, sunt viu,
Cum în grădină vii sunt merii!
Aș vrea să tac, mai bine scriu,
Cuvântul nu-i supus tăcerii...
16 Martie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Nu-i liniște, Doamne, liniște nu-i,
Se ceartă flămânzii cu cei prea sătui,
Se ceartă bolnavii cu cei sănătoși,
Părinții se ceartă pentru strămoși,
Se ceartă copiii pentru averi,
Ziua de azi cu ziua de ieri,
Cine-i mai vrednic, cine-i mai tare;
Prin piețele vremii și la altare
Ateii-între ei și creștinii se ceartă,
Pe toți certăreții din lume îi iartă,
Pune în sufletul nostru, Părinte,
Dragostea sfântă între cuvinte,
Alungă vederea ochilor noștri,
Cea zilnică, plină de monștri,
Aprinde lumina, fără de pată
Din întunericul nostru îngropată.
Astâmpără-i gurii setea și ura,
Dă-ne, în toate, de-a pururi măsura!
Nu-i liniște, Doamne, nici n-o să fie
Până în clipa cea mai târzie...
Nicolae Nicoară-Horia
